Sunt  doar  singur  printre  hiene. Acea   noua  specie  de  hiena…HOMOHIENA.

Ma  simt  invins.

Plaja  sufletelor, o frontiera  invizibila  unde  ne  regasim  in  teama, pedeapsa  si  bucurie.Ziua  atingerii! Ziua tristetii,  fara  nicio  speranta  de  a  regasi  sufletul  tau  ingropat  in  nisipul  durerii!

Un timp  bun  de  hibernare. Astrele  sunt  favorabile. Barbati  si  femei  IUBITI-VA  insa  nu  uitati  ca  vesnic  moartea ne  este  companioana! Cuvintele  de  iubire  si  de  mangaiere  ne  sunt  singura  noastra  protectie  in  fata  EI.

Moartea  este  o  imensitate! In  fiecare  zi  cineva  pierde  cate  un  apropiat  si  durerea  pricinuita  de  pierdere  il  atrage  spre  frontiera  sufletelor  celor  disparuti.

O  forta  interioara  ne  facem  sa  credem  in  existenta  acestei  lumi  inghesuita  pe  Plaja  sufletelor. Probabil  ca  este  iubirea  fata  de  noi  a  celui  ce  nu  mai  este, intocmai  ca  o  entitate  luminoasa  care  ne  protejeaza  si  care  ne  defineste  emotiile  noastre, necazurile  si  sperantele  noastre.

Fiecare  din  noi  avem  un  inger  pazitor  care  nu-si  pune  problema  daca  noi  credem  sau  nu  in  el. Rolul  sau  este  sa  ne  faca  sa  alegem  drumul, sa  ne  faca  sa  ne  gandim  la  faptele  noastre, sa  ne  ghideze  in  momentele  grele,  atunci  cand  indoiala  ne  macina.  El  este  gardianul  vietii  noastre, care  este  atat  de  pretioasa  pentru  CREATOR.

Atat  timp  cat  sunt  in  viata, nu-mi  este  teama  de  moarte! Plin  de  vise, de  dorinti  si  de  iubire  eu  stiu  ca  viata  este  frumoasa, chiar  si  atunci  cand  curge  linistita.

Privesc in  gol spre  lumea  ta  invizibila. Tin  in  mana  trei  trandafiri  albastri  pe  care  as  vrea  sa-i  pun  pe  mormantul  tau  ca  semn  al  fidelitatii  mele  fata  de  memoria   ta…Oare  adevaratul  tau  mormant  nu  este  in  inima  mea, in  mine  cel  ce  inca  mai  traiesc?

Am  libertatea  de  a-mi  aminti. Amintirea  mangaierilor  noastre! Amintirea  surasului  tau!

Si  totusi  prefer  trandafirii.

  Pe  plaja  de  la  Vama  sufletul  meu, inima  mea…Durerea  singuratatii  ma  tranteste  la  nisip. Torturat, turmentat  imi  flatez  eul  spunandu-i  cat  e  de  tare!

  Tagadui, atat  cat  pot, ca  sufletul  mi-e  golit. Imi  tin  capul  sus  in  ploaie  pentru  ca  mi-e  mai  usor  sa-mi  fac  nevazute  lacrimile. Inchid  pleoapele…pace, calm, serenitate, fericire? Utopie. Picaturile  de  ploaie  se  amesteca  cu  lacrimile  si  impreuna  imi  soptesc  ceea  ce  inima  nu  poate  spune…Nu  pot  uita  ca  ne-am  despartit. Constientizez  ca  am  pierdut  pentru  totdeauna  mangaierea  ta.

  Ma  descurc  cum  pot. Incerc  sa  rad  de  aceasta  iubire  ce  nu  vrea  sa  moara  dar  efectul  este  contrar, este  ca  un  glont  primit  in  inima.

  Si  furia  ca  un  val  se  ridica-n  mine  si-mi  vine  sa  plang  de  ciuda  si  sa-mi  urlu  suspinele.

  Fara  sa  stiu, m-aventurez  pe  un  drum  nesigur  printre  stanci  scobite   de  valuri. Cu  cruzimea  viperei  algele  tacerii  imi  musca  gleznele. Zdrelit, ma-ntind  pe-o piatra.Pierzandu-mi  sensibilitatea, devin  una  cu  ea. Frigul  ma-nvaluie  ca  un  lintoliu… Intre  timp  soarele  se  ridica  din  nou, pentru cine, pentru ce, pentru  care  destin?

   Incerc  sa  nu  ma  mai  gandesc  la  tine  insa  amintirile  cu  tine  imi  traverseaza  mintea, imi  penetraza  intr-un  dute-vino  trupul, furisand  in  mine  boala  de  a  trai…  fara  caldura  bratelor  tale.

  Sufar. Inima  mea  deja  a  pierdut  o  bataie  si  simt  cum  granita  dintre  inalt  si  adancuri, dintre  viata  si  moarte  dispare. Cea  mai  vie  amintire [ ultima  amintire ] ramasa  de  la  tine  este  zambetul  tau.

  Am  sila  si  scarba  de  aceasta  mare  care  pute  a  meduze si a alge  intrate  in  putrefactie.   

  La  linia  orizontului,  invalmasite  puncte  insangerate  de  pasari  si  petale, parca  prinse intr-o  spirala  matematica [ logaritmica ] a  unui  dans  macabru, jinduiesc  la  nemurire .

       El  canta, ea  plange

       Buchet  de  fericire

       In  lanul  de  grau. 

Lovit, lovit fara-ncetare. Lovit, lovit violent…pentru ca tu o iubesti si ea stie acest lucru, pentru ca in fata indiferentei ei… tu esti demn.

Lovit, lovit foarte tare. Lovit, lovit foarte repede ca o muscatura de vipera…spre inveninarea sufletului tau, pentru ca atunci cand ai s-o privesti…trupul tau sa piara.

Tie, celei ce-l privesti de sus, iti spun ca atunci cand tu l-ai prins de mana… a fost inceputul sfarsitului pentru tine.

Astazi , cand nimic nu mai pot schimba , nu pot decat sa iert si sa merg inainte . Sa merg inainte fara sa ma mai gandesc . Sa uit . Sa uit aceasta zi fara tine, fara noi !

Mintea mea in berna si-a regasit serenitatea aici la VAMA, unde marea pare a fi cazuta in stare letargica.

Inchid ochii si simt in nari si-n gat sarat .

Ziua cand ne-am iubit … Noaptea cand am cazut din inima ta ! Reflectez la faptul ca sunt pierdut. Ti-ai luat zborul iar eu am ramas singur ca un copil caruia lumea-i intoarce spatele .

In noptile mele fara tine, privesc filmul in negru si alb al iubirii noastre.

Eu te vad. Iti tii mainile pe pantec. Ma ridic si te urmez in mare. Abia daca atingem fundul. Noi suntem in valuri. Totul este frumos ! Ne pierdem formele. Te privesc. Uitasem cat esti de frumoasa ! Te privesc ca pe un cadou al cerurilor . Nu pun nicio-ntrebare. Desi atat de aproape-mi esti, te simt deja departe.

Mi-e frig.

Doi ani trecuti in care tu mi-ai fost viata !

Abia daca realizez ca m-ai parasit. Fara sfarsit, fara limita, aceasta realitate ma umple de dezgust .

Aici pe plaja de la Vama Veche, desert al uitarii si parasirii ma-ntreb :

O fiinta are nevoie de tandrete in fiecare zi ?

Arunc navodul peste bolta cereasca ca sa prind toate stelele , printre care esti si tu IUBIREA mea . Numai asa, o zi intreaga pentru mine si tine , sa am timp sa-ti spun cat de mult te iubesc .

Va fi o iubire de-o zi ,cat o iubire eterna .

Rece si delicat parfum pe plaja amintirilor ! Pe nisipul de la Vama, aceleasi urme de pasi de altadata . Un bob de sare , un strop de mare imi atinge obrazul ca-n sarut .

La altar , dansand pe carbunii inca nestinsi , ma-nalt in rugaciune . Dorintele se evapora in rotocoale de fum de tigare , in timp ce mainile mele sunt preocupate sa-ti mangaie absenta .

Fara sa-i pese de sufletul meu cersetor, trupul peregrinului imi digera trecutul .

O alchimie a pasarii de foc pentru mai multa lumina , pentru o iubire ce simt ca renaste din cenusa propriei noastre iubiri .

Ploua vertical . Cu gandul la tine dansez in ploaie, in timp ce o umbra de corb se furiseaza sub genele mele abia intredeschise spre lumina [ adica spre tine ] .

Zi de primavara [ insa in inima e inca iarna ] . Gandesc intru Vama ! Vama vaduvelor bucuroase .

Pe o axa de la - infinit la + infinit ma intreb : Cat am pierdut ? sau Cat a mai ramas ?

Mi-e chiar dor de poiana branduselor .

Ploaie si vant ! Eu si umbrela mea suntem dati peste cap .

Palarie neagra, lentile si mai negre. Manta alba, un baston si mai alb in mana dreapta [cu stanga ma tin de lesa cainelui] .

In aceasta dimineata drumul meu este la fel de-ngust ca din totdeauna . Ma aflu-n treaba, in plimbare pe bulevard. Cautand bordura, lovesc fara sa vreau gleznele trecatorilor neatenti .

Ce culoare au ochii tai, straino ?

Sunet de violoncel sfasie linistea.

Dansand si cantand in ploaie radioactiva, petalele de cires imbraca gazonul crud, pentru nuntirea margaritarelor.

Un maestru nebun picteaza urechi pe ziduri … Un vernisaj sub titlul: Zidurile au urechi !

Un Daniel ce nu mai are nimic de pierdut, prosternat in fata leoaicei cu chip de inger. Felina surade pentru ca nefericitul sa-i aprecieze ascutisul coltilor, la adevarata lor valoare.

Colerica, iritata si ostila aceasta noua primavara .