In valuri catifelate marea isi joaca bucuria. Asezat pe nisipul inca fierbinte scurtez linia orizontului. De acolo marea cazuta in infinit vuieste in cochilii de ghiocuri…Nu! Nu vreau sa ascult ce ma mai asteapta.

In departare soarele isi cauta culcusul. Seara se apropie. Vantul ma mangaie cu suflu de aripi de flutur. Pe plaja incinsa nu a mai ramas nimeni in afara de mine.

Ma gandesc la tine, la mine si inca la noi.

Amintirea ta se transforma intr-o lacrima. Se prelinge pe drumul deja prea umblat al obrazului meu… sfarsindu-se in bob de nisip spre margaritar.

Mi-ar prinde bine o picatura de ploaie care sa-mi spele cercanele.