Pe plaja de la Vama sufletul meu, inima mea…Durerea singuratatii ma tranteste la nisip. Torturat, turmentat imi flatez eul spunandu-i cat e de tare!
Tagaduiesc, atat cat pot, ca sufletul mi-e golit. Imi tin capul sus in ploaie pentru ca mi-e mai usor sa-mi fac nevazute lacrimile. Inchid pleoapele…pace, calm, serenitate, fericire? Utopie. Picaturile de ploaie se amesteca cu lacrimile si impreuna imi soptesc ceea ce inima nu poate spune…Nu pot uita ca ne-am despartit. Constientizez ca am pierdut pentru totdeauna mangaierea ta.
Ma descurc cum pot. Incerc sa rad de aceasta iubire ce nu vrea sa moara dar efectul este contrar, este ca un glont primit in inima.
Si furia ca un val se ridica-n mine si-mi vine sa plang de ciuda si sa-mi urlu suspinele.
Fara sa stiu, m-aventurez pe un drum nesigur printre stanci scobite de valuri. Cu cruzimea viperei algele tacerii imi musca gleznele. Zdrelit, ma-ntind pe-o piatra.Pierzandu-mi sensibilitatea, devin una cu ea. Frigul ma-nvaluie ca un lintoliu… Intre timp soarele se ridica din nou, pentru cine, pentru ce, pentru care destin?
Incerc sa nu ma mai gandesc la tine insa amintirile cu tine imi traverseaza mintea, imi penetraza intr-un dute-vino trupul, furisand in mine boala de a trai… fara caldura bratelor tale.
Sufar. Inima mea deja a pierdut o bataie si simt cum granita dintre inalt si adancuri, dintre viata si moarte dispare. Cea mai vie amintire [ ultima amintire ] ramasa de la tine este zambetul tau.
Am sila si scarba de aceasta mare care pute a meduze si a alge intrate in putrefactie.
NU !
nu te mai inteleg ! ?
m-am intrebat adeseori, ce s-ar fi intamplat cu Romeo si Julieta daca ar fi trait clipa in care, sa le moara …iubirea ?
eu cred ca iubirea daca a fost, chiar si o jumatate de clipa , nu moare…
pleaca doar mesagerul ei, producand uneori in NOI “schimbari mai grave decat moartea”
insa: a cere garantii dragostei/ e ca si cum ai cere rozelor sa nu moara/ ele iti vor promite zambind/dar se pot tine de cuvant/ oare ?
asta nu inseamna, ca nu merita sa fie iubite, chiar si pt… o inflorire…
sau, cum ar fi , sa-i cerem soarelui… sa nu mai plece, in amurg?,cand el are alte carari de sarutat in mers , alte culmi de urcat, alte frunti de munti de incalzit ? !
neimplinirea,spaima plecarii, furia ,sunt nascute din preaplinul iubirii, si nu sunt decat, petalele ei …
cine a trait, fie chiar si o jumatate de clipa de iubire pamanteana, aninand-o de cer pe care l-a stramutat apoi TOT in suflet, nu are dreptul sa o nege, regrete, or(i)cate schimbari s-ar produce in lume si-n dimensiunile firii lui/celuilalt,
ci ,sa-si sopteasca zambind:
“Though nothing can bring back the hour of splendour in the grass,
of glory in the flower,
we will grieve not,
rather find strength in what remains behind.”
( desi nimic nu poate aduce inapoi
clipa splendorii in iarba,
a gloriei in floare
nu vom plange,
ci vom pastra frumusetea
a tot ce-a ramas in urma )
By: brindusa on mai 19, 2008
at 12:53 am
te rog din suflet , fa sa dispara aceste iconite !
apar mereu din calculator, fara sa le fac eu ???
te rog !
By: brindusa on mai 19, 2008
at 12:57 am
sunt cadou de la wordpress, fa-ti cont si iti pui sa apara ce imagine vrei tu….chiar si cea a pelerinului….
sau mai bine… de ce nu iti faci blog?
By: anonim fara rusine :)) on mai 19, 2008
at 5:26 pm
Doamne, cum suntem !
eu m-am referit la iconitele galbene care apar automat, de parca ar fi Andreea Marin, care da unda verde : unde sa rada si cand sa planga… romanul ,
ca niste aplauze-premii nemeritate…
exact acolo unde,uneori, numai despre amuzament nu era vorba, scrierea, ideea…,
si nu, la imaginea de pe avatar, intelegand chiar si eu, in naivitatea mea, ca sunt “cadou de la wordpress…”
Oricum, imi cer scuze si iti multumesc, ANONIMULE !
Blog nu-mi fac, pentru ca nu am atatea lucruri deosebite, noi, interesante de spus, ca tine , DRAGA ANONIMULE .
cat despre imaginea pelerinului…daca o sa-mi fac …blog, o sa-mi pun chipul tatalui meu, care mi-a fost si ramas : ICOANA .
daca…
By: brindusa on mai 19, 2008
at 9:22 pm
By: anonim fara rusine :)) on mai 20, 2008
at 9:56 pm
n-ai inteles ce vroiam sa spun cu comentariu de mai sus…
nici nu imi faceam prea multe sperante
zile bune
By: anonim fara rusine :)) on mai 20, 2008
at 9:58 pm