Astazi , cand nimic nu mai pot schimba , nu pot decat sa iert si sa merg inainte . Sa merg inainte fara sa ma mai gandesc . Sa uit . Sa uit aceasta zi fara tine, fara noi !
Mintea mea in berna si-a regasit serenitatea aici la VAMA, unde marea pare a fi cazuta in stare letargica.
Inchid ochii si simt in nari si-n gat sarat .
Ziua cand ne-am iubit … Noaptea cand am cazut din inima ta ! Reflectez la faptul ca sunt pierdut. Ti-ai luat zborul iar eu am ramas singur ca un copil caruia lumea-i intoarce spatele .
In noptile mele fara tine, privesc filmul in negru si alb al iubirii noastre.
Eu te vad. Iti tii mainile pe pantec. Ma ridic si te urmez in mare. Abia daca atingem fundul. Noi suntem in valuri. Totul este frumos ! Ne pierdem formele. Te privesc. Uitasem cat esti de frumoasa ! Te privesc ca pe un cadou al cerurilor . Nu pun nicio-ntrebare. Desi atat de aproape-mi esti, te simt deja departe.
Mi-e frig.
Doi ani trecuti in care tu mi-ai fost viata !
Abia daca realizez ca m-ai parasit. Fara sfarsit, fara limita, aceasta realitate ma umple de dezgust .
Aici pe plaja de la Vama Veche, desert al uitarii si parasirii ma-ntreb :
O fiinta are nevoie de tandrete in fiecare zi ?
Postat in 1
