Nu ne-a mai ramas atat de mult timp si inca nu ne-am iubit destul . Putin cate putin ai ocupat in biata mea inima un loc imens .
In curand filonul de aur al amicitiei noastre se va epuiza si dupa cum desigur stii … eu sunt nevoita sa plec .
Tarziu , prea tarziu iti spun tie [ singurul si pentru totdeauna cel mai bun prieten ] : TE-AM IUBIT , TE IUBESC si TE VOI… si stiu ca nu ma vei uita niciodata ! Mereu eu in gandurile tale .
Acum , cand mai am atat de putin pana la Hotar , absenta ta pentru mine este insuportabila ,insuportabila pentru ca nu am sa te mai pot revedea . Chiar daca viata este dura Tu imi dadeai gustul vietii .
Indreptandu-ma spre groapa comuna , GROAPA COMUNA A TIMPULUI , strig cu ultimile mele puteri [ greu adunate ] : Te iubesc , Te iubesc , Te iubesc si INCA prea putin si atunci inca o data Te iubesc , pentru ca , iata , am ajuns deja .
Sufletul-mi are acum culoarea numelui meu !
P.S. Mi-am scris toate necazurile pe nisipul plajei noastre . O mana de mare , mana ta , mi le-a sters daruindu-mi in schimb o piatra pe care sa gravez : BUCURIA de a te fi-ntalnit !
Aceeasi.
Postat in 1
