M-am deprins cu alta viata … Viata de peregrin . Peregrinaj in nicaieri , mereu , stiu ca-nainte mi-e drumul dar ma abat la stanga , ca apoi la dreapta s-o apuc . In fiecare noapte cred ca sunt pierdut in ratacirea mea insa dimineata parca invii , si-mi curg pe fata lacrimi , picurand nisipul .

Pinteni zabale

Caii buni s-au prapadit

Bocete de corbi .

Mi-au mai ramas doar niste gloabe pentru a strabate dunele fierbinti , spre mijlocul pustiurilor Arabiei , la ceasul de odihna . Nu percep decat reflexia inversata a realitatii insa tarasc dupa mine , cu multa nevointa , lemnul de santal.

Simt ca si gloaba [ ultima ramasa ] in nari miros inecacios de carne arsa de tot si lacrimile-mi sarate ce-mi inunda fata . Rug inca fumegand in pustiul pustiilor ! Am inceput sa cioplesc in lemnui tare de santal , corp nou pentru inca cateva secole PASARII de FOC .

Din cele trei zile pana la-nvierea ei mi-a mai ramas numai o zi sa-mi savarsesc lucrarea .

Chiar daca mai am de slefuit cate ceva , pe la aripile tale , dincolo de mormant [ rug aprins de tine insati ] simt deja rasplata ta plinindu-mi ulciorul cu hrana-ti zilnica .

Renascuta din propia-ti cenusa – PILDA de MARETIE !