M-am deprins cu alta viata … Viata de peregrin . Peregrinaj in nicaieri , mereu , stiu ca-nainte mi-e drumul dar ma abat la stanga , ca apoi la dreapta s-o apuc . In fiecare noapte cred ca sunt pierdut in ratacirea mea insa dimineata parca invii , si-mi curg pe fata lacrimi , picurand nisipul .
Pinteni zabale
Caii buni s-au prapadit
Bocete de corbi .
Mi-au mai ramas doar niste gloabe pentru a strabate dunele fierbinti , spre mijlocul pustiurilor Arabiei , la ceasul de odihna . Nu percep decat reflexia inversata a realitatii insa tarasc dupa mine , cu multa nevointa , lemnul de santal.
Simt ca si gloaba [ ultima ramasa ] in nari miros inecacios de carne arsa de tot si lacrimile-mi sarate ce-mi inunda fata . Rug inca fumegand in pustiul pustiilor ! Am inceput sa cioplesc in lemnui tare de santal , corp nou pentru inca cateva secole PASARII de FOC .
Din cele trei zile pana la-nvierea ei mi-a mai ramas numai o zi sa-mi savarsesc lucrarea .
Chiar daca mai am de slefuit cate ceva , pe la aripile tale , dincolo de mormant [ rug aprins de tine insati ] simt deja rasplata ta plinindu-mi ulciorul cu hrana-ti zilnica .
Renascuta din propia-ti cenusa - PILDA de MARETIE !
Postat in 1 | Tags: cenusi, FENIX, hrana, inviez, invii, pierdut, roua, rug aprins, ulciorul plin
