Donez vietii problemele mele.
Sunt convins ca le poate rezolva .
Postat de: PELERINUL | martie 14, 2008
Pareri ale trecatorilor
 | danlemeni on PERIT UT VIVAT |
 | brindusa on HAI SA-TI ARAT BUCURESTIUL… |
| brindusa on MOTU 2 ani deja |
 | PELERINUL on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
| brindusa on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
| brindusa on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
| brindusa on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
 | Sky on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
| Sky on NOI,CARE ASA DE REPEDE MURIM b… |
| PELERINUL on Florian Pitis : Doi ani d… |
TESTAMENT PE INIMA
sau
confesiunea din spatele soarelui
unde inca nu au patruns umbrele
despre… preferinti
prefer profunzimea, sensibilitatea, loialitatea, idealismul, perfectiunea : palmei, pietrei, frunzei, taranei, a coltului stancii pe care tresare inca, floarea de colt decat, a “epopeicilor-cuvinte”, ucenicele maestrului bolnav de atata gand murdar…
ele nu te vor minti niciodata ca sunt altfel decat, daca vor invata sa scrie, sa-si ia mii de chipuri prin avatare si, sa dea cautare pe : Google .
sper sa nu li se intample niciodata aceasta gluma tragica a transformarii in monstri cum s-a intamplat cu…
despre… iubire, nu stiu… mai nimic.
mi se pare c-am trecut odata pe langa ea dar, era tare ocupata. cu ce ? cu cea (mai ) “nobila”,”sublima”,”ideala” expresie a ei: cu supravegherea cresterii unghiutei.
ce se intamplase ? cea mai frumoasa maimutica isi rupsese unghiuta de la degetelul piciorusului cand isi trasese…sarrieri (inainte-dupa ?), si toata jungla fuse…. cutremurata de “tipatul”, “suferinta”, “tristetea” ei, si la aflarea astei “mari dureri” IUBIREA, fu atinsa in toata inaltarea, maretia, trufia ei si, nemaipasandu-i de nimeni si nimic alerga intr-un suflet, abandonandu-si toate alea si, …intra roaba la…unghiuta .
Se protapise “de veghe in lanul cu….”, si incepu sa caute in toate gaurile istoriei-filozofiei-pshihologiei, devorand versete…, vizionand tot felul de programe deocheate de pe discovery( tot felul de casete…), parcurgand toata istoria picturii, apeland la toata gramatica limbilor, incantatiilor, vrajitorilor, isi colectionase pana si cea mai fidela “lupa”, sa poata observa “tot”,incepuse sa sufle si “in…”,doar, doar, unghiuta va creste la loc, pt alta …proba…de…sarrieri .
Cand am vazut-o atat de ocupata, cu asa scop “nobil”, nu am (mai)strigat-o, nu am (mai) chemat-o, nu am (mai) asteptat-o ci, declinandu-mi tandru suspinul in vazduhul nevazut, mi-am continuat calatoria meditandu-mi propria stea, pelerinand nemarginirea…(din fiecare lacrima…).
si uite asa, am ratat sa fac din cel mai inaltator sentiment pamantean (ce fac intr-un final intotdeauna cei doi ) : “ce face stomacul din trufandaua primaverii”, ramanand cu mana intinsa si buzele arse de (ne)umezirea acestei licori , pe care o beau in inconstienta lor, pana si “cateii lui Morrison “.
Nu, nu din lasitate, ci pt ca, prea mult am iubit IUBIREA PURA ca sa accept (din interes, curiozitate, plictiseala, moft, lene…) ca poate fi intruchipata de un cimpanzeu care (mai ales dupa “revolutia-spatiului- mioritic-carpato-danubian(o)-monica-columbian(o)…”) invatand sa scrie si sa citeasca, provaduieste in scoli si biserici Sf.Scriptura, moralitatea, fidelitatea, idealismul, in timp ce, in gandul lui murdar, viseaza la imperecherea cu fiica lui-maimutica-cat-mai-mica- sau, cu sotia, prietena fratelui lui (celalat cimpanzeu), considerandu-se cel mai indreptatit : ”zeul junglei”. singura valoare fundamentala pe care si-o aroga fiind indemanarea “profitului” si pe care o apreciaza el, in gandul lui de “zeu”, fiind : 60-90-60.
Nu am acceptat niciodata sa reduc iubirea la un “fas de sarrieri”din cuvinte imprumutate si idealul, la “o unghiuta”, de aceea, neiubind vre-un cimpanzeu, am ramas cu teritorii virgine in inima-mi si, pregatindu-ma…, caut Pelerin caruia sa-i las :
TESTAMENT PE LOCUL NEAPARTINUT DIN INIMA MEA .
p.s. iti multumesc pt “dreptul de autor” si, sper sa nu-ti mai supar nici un prieten/prietena pt ca –ti scriu…
este singurul blog care “ma starneste”…,”ma someaza”… . ai tu ceva al tau (“mai”special) si poate ca, ce a fost la inceput “nebunieinmars”, poate deveni o sincera apreciere a “poeziei”cuvintelor tale .
in idealurile idealistilor anonimi nu cred decat in cei care sfarsesc PE RUG , si nu …pe cateva vreascuri…
mai ale fata de ultimile “gratificatii”…
SAC !
p.s.s. am drept de autor si asupra “sicului” inca de “prin vremuri” cand, scriam tot agramat, prin maculatoare invelite-n… indigo.
cu simpatie,
De: brindusa pe martie 16, 2008
la 1:09 pm
of! ce grea e gramatica daca nu ai invatat-o cand trebuia, iar eu fiind taranca ca si Neculai a lui Moromete, eram mai mult la munca campului decat la scoala .
o preferinta
doua preferinti sau
doua preferinte (?) (!)
imi cer iertare pt cei care nu se folosesc de gramatica doar pt ” a vraji” si le scartaie pe creier greselile mele ! (pt cele care mai exista si … nu le-am observat ) .
eu sunt mai mult cremene decat….literata !
exprimarea mea consta in scrisul pe retina, palma, carare, inima, si mai putin, in blog .
De: brindusa pe martie 16, 2008
la 4:45 pm
@brandusa
Ce mult imi plac cuvintele tale pereche :
PROFUNZIMEA – PALMEI ; SENSIBILITATEA -PIETREI ; LOIALITATEA – FRUNZEI ; IDEALISMUL – TARANEI ; PERFECTIUNEA – COLTULUI STANCII .
Cat despre … iubire , tot ce stiu … e sa visez pentru altii .
Cu siguranta iti vei gasi un Pelerin [ graul Domnului ] un bob in locul inca neapartinut ,ce pregatit sa urce spre lumina [ lumina ta ] traversand moartea , asa cum este Legea .
Te mai astept si eu si prietenii mei .
De: PELERINUL pe martie 16, 2008
la 8:17 pm
Cineva spunea odata: “Dupa ce mor, atunci sa spuneti despre mine: acum a inceput sa-si rezovle problemele”
De: Sky pe martie 21, 2008
la 1:30 pm
Pelerinand visarea iubirii
Ma onorezi, o data, raspunzandu-mi si, de doua ori, pt ca nici macar tu “cel mai ciudat mistic” , nu ai inteles…
“pregatindu-ma…” de la : a pleca, apropiindu-ma de hotarul luminii-lumina de la faclia mea, marginea propriului meu timp si nu, de “incoltirea bobului mustind in laptele spicului de grau “.
Nu, e prea tarziu, mult prea tarziu…
In universul femeilor de unde vin eu, mamele-si chemau copilele sa le invete sa-si boceasca mortii… din viata…
asa am inceput eu sa-l bocesc pe tata de la 10 ani
“da’ de ce pe tata, si nu pe dumneata ?
o intrebam eu, pe mama” .
“ei lasa, daca oi muri eu prima, mor boci vecinele, surorile. da’ daca moare el ,va faceti de rusine in sat ca nu stiti sa bociti si, oricum, moare el primul si eu, nu o sa dau o lacrima si nu o sa scot un sunet…”
a avut si nu a avut dreptate, pt ca… s-a zburlit ghemuindu-se si frunzele pe creanga patrunse de fiorul din disperarea tipatului… asa a aflat tata pt prima si ultima oara de …iubirea ei.
Ca… nu-si facusera niciodata declaratii prin cuvinte “epopeice”….
poate ca iubirea adevarata nu se scrie, nu se spune, ci doar,
se lasa… TESTAMENT .
cu drag tie si prietenilor tai !
p.s.
pt ca am intarziat raspunsul iti trimit cateva …cuvinte…altfel…
o singura data
m-am furisat acolo unde
nici umbrele nu aveau voie
nicicum
daruindu-ma
unei jumatati de clipa de iubire
nevazutului din spatele soarelui
luminandu-mi cararea de-toarcere
aburul tamaei
din propria-mi stea
valsandu-mi in palma
cantecul lebedei
si mi-a fost deplin
floare de malin
aceeasi,
De: brindusa pe martie 21, 2008
la 10:47 pm
mor boci = m-or boci
s-a zburlit = s-au zburlit si frunzele
buna dimineata !
RE-INVIEREA degeaba e sarbatorita daca nu O-intampinam PRIMENITI !
am revazut mesajul pe care l-am scris in aceasta pagina ” virtuala ” si mi-am descoperit iar si iar , greselile de gramatica care, intr-o oarecare masura (cel putin asa vreau sa cred altfel, nu mai am nici o scapare) se datoreaza si faptului ca nu stiu sa folosesc tastatura …
scriu intotdeauna atenta la idee, sens, si nu-mi urmaresc (nici controlez ) ceea ce scriu.
si nu scriu decat atunci cand … tie iti scriu !
in rest nu ma (mai) apropii de aceasta posibilitate de comunicare.
nu am indemanarea celor care citesc o carte intr-o ora, scriu alta in doua…
nu am mai citit carti de cand am devenit mama preferand sa citesc in ochii, buzele, crestetul, sufletul pruncilor mei , unde am simtit singurul loc de liniste si…impacare .
da, stau prost cu gramatica dar, INCA , nu am incurcat …sensurile .
in fiecare zi invat prin “exercitii de vointa si citind in suferinta celor de pe strada, spitale , sali de “judecati”, intelegandu-i, ajutandu-i”, sa ma-ndrept lin, neimpovarata, spre capatul viitorului meu care… atat de repede a venit… devenind … TRECUt, incredintandu-l cu toata increderea… pelerinarii …tie si altora, asemeni .
stiu ca iar o sa te superi pe mine dar vreau putin din frumosul negeneralizat al intelepciunii tale si dincolo de GEAMUL VITRINEI, pt ca, la ce folos atata frumos daca-n strada este …atata jale ? !
daruiti macar putin din voi si muritorilor de rand nu numai POETILOR , caci eu cred ca IUBIREA nu trebuie sa aiba :clase, categorii, preferinte de indivizi, dupa blanuri, card,dimensiuni,functii, si vb lui Moromete …facultati .
daca sustii ca esti generos si te daruiesti visand iubirea pt altii, te daruiesti si frunzei, si furnicii, si elefantului si celui care matura strada, si celui care vinde covrigi , si nu ca “dragostea culturatuluipatapievici” care, nu o imparte decat cu “stalpii putrezi ai societatii”stand cu ei la masa “despotismului” , aruncand in permanenta cu noroi in poporul roman, prin cuvintele lui incalcite .
cei care-l preamaresc si pe el si epoca lui base, o sa aiba senzatia unei basici de porc care umflata pare vitraliu, iar dupa ce-i scoti aerul din ea (cuvintele stricate) realizezi ca nu este decat o “spurcaciune ” ,dupa ce o sa li se apuna “steaua”
si ati inteles gresit
nici nu stiti voi cat iubesc eu poezia POEZIE si nu cuvinte…cuvinte…cuvinte…care raman de cei ce le scriu…copii din flori pentru ca nu au trait, simtit, vibrat in mijlocul cuvantului ci, l-au scris …dand cautare … in timp ce-si faceau calcule cu …”vizitatorii”.
cu simpatie acestei pagini care, chiar daca este virtuala, apartine “cuiva”, singura pe care o (mai )citesc si-i (mai) scriu,
chiar daca…
De: brindusa pe martie 24, 2008
la 6:23 am
darul (gestul) tau
rasplatit de
marea bucurie pricinuita
iubesc de un milion de ori mai mult
poezia DARUIRII decat,
poezia vorbirii despre ea…
prietenii (ne)virtuali pot fi mandri ca te au…
m-ai “inrobit” la citirea acestui blog…
eu care …
ceva-mi spune ca esti si un om fain nu numai un “virtual”.
cu drag,
frumusetii fiintei tale
De: brindusa pe martie 25, 2008
la 5:52 am
Draga Cetatene Pelerin,
ce (mai )faci tu, de NE incanti, atat de rar ! ?
CANDIDEZI ? !
daca o sa -mi raspunzi, o sa-ti scriu despre… cum dau eu “CREIER” pe “O INIMA”,
si… cum fac unii “comert beletristic ambigen”, si anume : imprumuta cuvinte de la ambele genuri si le VAND, ALTORA .
ai votul meu la PRIMARIA VIRTUALA !
cu drag,
De: brindusa pe mai 7, 2008
la 3:00 pm
@brandusa
Iti multumesc ca ai poposit din nou langa ermitajul meu dar si mai tare ma bucur ca nu ma mai confunzi cu altcineva. Eu sunt peregrinul… si Noi Pelerinul numai arareori [ din pacate pentru mine ].
Nu-mi plac politicienii [ decat cu mici exceptii ]. Nu ma dau in vant dupa politica.Ma bucur enorm atunci cand reusesc sa postez cate ceva. Unora le place ceea ce eu scriu, altora nu.
Cateodata ma fac inteles dar de cele mai multe ori nu reusesc acest lucru. Tot ce scriu porneste din suflet, poate de aceea par putin triste posturile mele.
Mi-as dori ca toti cei ce ma citesc intr-o buna zi sa devina cei mai buni prieteni. Stiu ca pare o iulzie dar poate merita incercat.
Tot ce este mai bun pentru tine si prietenii tai.
De: PELERINUL pe mai 7, 2008
la 10:17 pm
Intristari insingurate
sunt trist
si-as plange odata cu ceriul
ascunzandu-mi lacrimile
din ochiul sufletului
in curcubeul ce va rasari
si… nestiind
sa te privesc mereu
cum ma privesti
dupa fiecare sarut de fulger
dintre raza ucenica si nor
insa ce ma fac ca ,de la o vreme, nici curcubeele nu mai sunt… cum erau… atunci.
Trecand de la versuri la proza…tristetile mele sunt mai triste-tristeti si sufletul imi plange mai amutit, cand vad copii si batrani bolnavi, parasiti, flamanzi. cei blanzi fara de vina batjocoriti de toti nemernicii, vrednicii da-ti la oparte si chiar oropsiti, minciuna in fruntea mesei la loc de cinste, lafaind cu impostorii, duplicitarii, ipocritii care, tocmai ei se tem de altii ca ei si, vb despre dreptate, cinste si adevar, SLAVINDU-L PE CEL MAI TICALOS de la care primesc “OSUL de ROS” .
Atunci, pt o clipa-mi pare ca …insusi Dumnezeu scarbit de-atata ratacire,TRAGE OBLOANELE PESTE CER.
Nu , nu te mai confund si…cum as putea cand ai cea mai INCONFUNDABILA pagina ? !
m-a ingenunchiat VOINTA ta de-a sterge “vizitatorii”, bucurandu-ma ca ai inteles ca, ESENTA nu consta in 1000 de vizitatori de postare cand traficul iti este dat de bloggeri, prieteni care-ti scriu din strainataturi, DAR MAI ALES DE APLAUDACII UMILI care, sunt confectionati tot de blogarul respectiv, de cel care vrea cu orice pret :GLORIE VIRTUALA .
si…(legat de tristetea care te incearca…), fa-i cunostinta tristetii tale c-un zambet al primaverii privind/ascultand impreuna vrabiuta ce sageteaza SENINUL ILUZIEI PRIETENIEI .
B.B.
De: brindusa pe mai 10, 2008
la 5:55 pm
Draga Pelerin,
recunosc ! te-am “tradat putin” in acest sfarsit de saptamana, intrand pe alte bloguri si, ce nu eram eu dornica sa-mi fac “cont” acum , m-am hotarat : pe mine sa nu contati ! la cati poeti-filozofi-pshihologi-critici(adevarate rude ale lui NERO, care-si colecteaza lacrimile in pocaluri virtuale…) SUPERBI SUPERBI SUPERBI;IDEALI IDEALI IDEALI;ABSOLUTI ABSOLUTI ABSOLUTI; DIVINI DIVINI DIVINI am intalnit in “acest-virtual-de-virtual”, nu ma incumet. mai ales cand am citit urmatorul comentariu : VAI!VAI!VAI!
ESTI INSU(A)SI TRINITATEA IN PERSOANA, ESTI ABSOLUTUL, DIVINUL, IDEALUL, LUMINA, ADEVARUL …????????????,
ce as putea eu sa (mai)scriu ?
Un singur lucru pot sa (mai) fac :sa vin cu rugamintea de-a-mi permite pe pagina ta, sa-L REDAM NEVESNICIEI PRIN NEUITAREA NOASTRA…!
De: brindusa pe iunie 8, 2008
la 11:29 pm
Ultimele lui poezii, ni se spune ca au fost : “Viata” si “Stele’n cer ”
Stelele ‘n cer
Stelele ‘n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.
*
După un semn
Clătind catargele,
Tremură largile
Vase de lemn;
*
Nişte cetăţi
Veghind întinsele
şi necuprinsele
Singurătăţi.
*
Orice noroc
şi ‘ntindearipele
Gonit de clipele
Stării pe loc;
*
Până ce mor,
Pleacă-te, îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.
*
Nu e păcat
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?
De: brindusa pe iunie 8, 2008
la 11:34 pm
MULTUMESC !
MULTUMESC !
MULTUMESC !
De: brindusa pe iunie 8, 2008
la 11:49 pm
sa inteleg ca m-am pripit “draga pagina “, cand ti-am scris ca esti “aparte ” ?
sa nu-ti placa totusi, decat: “DULCEATA DE DUDE” , de pe o alta-anumita pagina ?
sa-l cred pe un prieten care-mi scria ca [si golanii pot sa scrie "eseuuri", "haikuuri", "versuri " ] ?
de ce este mai important pentru tine si “dulceata de dude ” oprescu&blaga si nu : 15 IUNIE ??????????????????????????????????????
sa fii doar un pelerin -stomac si nu : PELERIN -SPIRIT ???
p.s. astazi am trait revelatia de-a fi intrebata de “un dom’ JUDECATOR, de ce nu mai scriu AICI ? !
i-am raspuns : se pare ca iAR a fost DOAR INCREDERE DIN PARTEA MEA…
asa este ?
sau doar… se pare …?
De: brindusa pe iunie 10, 2008
la 5:05 pm
@brandusa
Doar golanii pot sa scrie ,,eseuuri”
Salutari domnului JUDECATOR!
Ca asa este sau doar…se pare
numai pentru tine importanta are.
Chiar stii ce este mai important pentru mine?
Nu ne mai certa!
De: PELERINUL pe iunie 11, 2008
la 10:25 am
Eu nu am cum sa stiu ce este important pentru tine, “VOI”!
numai tu/”VOI”,poti sa stii (stii cu doi de “i”).
dar, oare, stii ?
cand, dupa ce ti-am cerut in repetate randuri iertare ca m-am napustit asupra blogului tau (desi motivul a fost intemeiat, fiind arestata la ordinul respectivului mascarici , doar modul cum am facut-o ,sincer, l-am regretat…) “voi” m-ai invitat sa “m-ai trec” iar eu, un om naiv in simplilitatea mea, am crezut ca o si pot face…
insa, nu pot sa stau la aceeasi masa a exprimarii cu-n anumit “specimen de maci” care “voua ” va face atata placere si-l/0 adulmecati…cu atata sarg si…savoare…
ati dovedit de fapt …cum sunteti sau …ce este mai important pentru voi , trecand peste …toate cuvintele in care au crezut …unii.
chiar daca-ti va fi incomod , da ! ti-au citit foarte multe persoane blogul si… datorita mie
si nu pot sa te (mai) inteleg…atat timp cat se confunda salonul aducerilor aminte despre marii nostri poeti cu “toaleta candidatilor NEALESI”, iar tu permiti asta (?) (!)
Ar fi continuat sa ma surprinda aceasta pagina, daca nu ar fi dovedit ceea ce ne caracterizeaza pe noi, romanii, “DATUL IN PETIC ” si anume: oricat de puri, spirituali, sustinem doar prin cuvinte ca suntem , nu se poate sa nu simtim noi nevoia sa ne tavalim prin glod, sa “ne ducem cu pluta ” prin bloguri desucheate, ca doar …pelerini suntem … adica muritori de rand, MARI SPIRITE/POETI/MASTERANTI IN ARTE !!!
Ti-am spus ca am mai citit cateva ‘bloguri’ si, atat de contradictorii sunt toate si a tuturor incat, te intrebi daca persoana/persoanele respectiva/e nu sufera de ….
Pana la urma, este VIRTUALUL VOSTRU si puteti sa faceti ce vreti !
Dar daca pana si in virtual sunteti atat de schimbatori , ma intreb cum naiba sunteti in viata ,care e putin MAI GREA decat VIRTUALUL DE VIRTUAL ? !
Nu te intrebi cumva, daca virtualii tai prieteni, sunt la fel de duplicitari ca tine ?
Probabil v-ati obisnuit sa nu aveti parte decat de VIRTUAL !!!
nu te cert !
pur si simplu nu m-am asteptat pe aceasta pagina la dialogul tau c-un anumit tip de “blogari-chi…..”
Pana si America , tara pentru care tot mor romanii de dragul democratiei ei, a stabilit ca anumite lucruri sa se petreaca in anumite locuri pentru cei AVIZI de astfel de …
nu este decat o simpla parere si, asa cum spui, importanta doar pentru mine .
cu bine .
p.s.De ce unii nu sunt pe deplin multumiti, pana nu murdaresc totul, pana nu iau in bascalie totul ?
Ce anume infirmitati sa-i determine sa-si atinga un scop atat de meschin ?
cum poate fi sufletul celui ce NU ARE NIMIC SFANT ?
De: brindusa pe iunie 11, 2008
la 6:54 pm
@brandusa
Acum este mai bine.
De: PELERINUL pe iunie 11, 2008
la 9:19 pm
Stimata doamna Brânduşa Barsan
Respectos va atrag atenţia asupra faptului ca in timp ce Pelerinul, Scorpiusul si alţii EXISTAM atât in concret cat si in virtual, Dumneavoastră existaţi doar in MUNDAN si din când in când, prin voia pelerinului stăpân absolut al spaţiului virtual creat, existaţi si va exprimaţi pe Internet – in marea lume paralela, cea fără graniţe sau oprelişti, aceasta mare a cărei marinari, căpitani, soldaţi, pionieri, exploratori sau piraţi suntem după caz.
Asa ca limitativa intervenţiile la comentarii constructive si rezervate ţinând cont ca intraţi in acest lăcaş virtual al Pelerinului si nu mai îndrăzniţi sa-l tulburaţi si certaţi.
Altfel, într-o zi o sa constataţi ca nu mai existaţi decăt in realul ce-l iubiţi atât de mult. Ma întreb , retoric fireşte, ce mai căutaţi in virtual daca va repugna atât?!
Vi s-au făcut destule concesii iar Pelerinul a fost mai mult decât îngăduitor cu Dvs. Mulţumiţi-i si apreciaţi găzduirea benevola.
Cu bine!
De: Scorpius pe iunie 12, 2008
la 3:58 pm
Nimic nu este intamplator !
Tocmai cand ma pregateam SA-I MULTUMESC PELERINULUI ,a aparut “respectuoasa atentie ce DIRECT ma onoreaza ” a d-lui Scorpius, mare capitan ,soldat ,pioner,explorator, pirat, DUPA CAZ,amenintandu-ma cu ziua in care nu o sa mai exist decat, in REAL !
Draga Scorpius, nu numai ca voiam sa-i multumesc Pelerinului care, iar m-a inrobit cu gestul lui dar, chiar intentionam sa-i scriu cateva cuvinte care mi-au aparut in “mintea-mi virtuala sau cea reala (asta numai matale poti sti ,cu un “i” ” ), si anume , uite ce ma pregateam sa (I) scriu, cand ma avertizai cu “doar existenta in realul ce-l iubesc atat de mult” (?)
Astazi, 12.06.08, doua prilejuri de bucurie :
1. Pelerinul a dat dovada inca odata de “fiinta faina”.
2. a venit, cu toate ale ei , VARA,
si sufletului meu ,ucenic al vietii, i-a dat un colt in floare PENTRU STAPANUL VIRTUALULUI !
E bine ???
in zorii fiecei zi
iau soarele in carca
si-l rostogolesc
arunc
peste cer
intr-o alta
(ne)asteptata dimineata
pelerinand
peste viata-mi data
cu timpul de mana
tot rasturnandu-mi-l
in fiece amurg
doar unei singure jumatati de clipa
nu-i (mai ) dau drumul
si o simt ca tampla-mi zvacnind
in palma ce mi-ai sarutat…
… nu e vb decat, despre imaginatia care ti-o ia razna si te trezesti in tara infiorarii , pe porti de libelula, unde bobul de roua este transformat de indoiala, amagirea, zadarnicia (tot din noi) in cascade…
Cu tot respectul pentru stapanul (nu stiu daca a virtualului) acestei pagini care, a dovedit ca este , mai ales cu mine , Un OM , asa cum ne dorim cu totii, sa fim .
Scorpius, sa-l slujesti in continuare CU CREDINTA ca un ADEVARAT CAVALER ce esti, pentru ca merita !!!
Am intervenit tocmai pentru ca imi este draga aceasta pagina.
Era asa de greu sa intelegi ?
De: brindusa pe iunie 12, 2008
la 4:33 pm
Ma bucur ca ne-am inţeles (din nou)
Respect
De: Scorpius pe iunie 12, 2008
la 11:31 pm
solstitiu de vara sau
neanotimpul stelelor
ceriului sufletului meu
i-a plans
curs
zi de 15 iunie
o singura lacrima
stea (ne)marginita-n
cadere
s-a stins
la fel de usor
la fel de frumos
precum a rasarit
doar albastrul a ramas acelasi
in neanotimpul lor
neasteptat de usor
apar
dureros de neasteptat
neramanandsterseinmemorievreodata
stelele…
se sting si pier
numai albastrul acelasi ramane(-ne)-va
O VARA FRUMOASA !
p.s.nu exist doar in… MUNDAN,NU!
sunt doar un altfeldeadevar
(d)intre dimensiunile
paralele ale realitatilor…unora
fiecare vara cu steaua ei
doar luceafarului ramane-i-va tot ceriul
cer si-al inimii mele si eu
mai mult decat vesnic
aceeasi,
De: brindusa pe iunie 20, 2008
la 1:42 pm
Imbraca doliu Romanie:
A MURIT STEFAN IORDACHE !
“unele”plang pt ca ….
“altele”plang pt ca…
eu ieri, am plans toata ziua pt ca am aflat ca a murit “putin” din tara asta, si cum si eu sunt, un strop din ea,….a murit si in/din mine…
l-am iubit si pretuit si ii voi purta un gand curat si frumos …fara sa-mi scrie versuri despre iubire, ci pt ca A FOST UN OM ADEVARAT !
Toata viata mi-am dorit sa intalnesc si sa iubesc OAMENi si nu …cuvinte….
Iar cine sustine ca :”iubirea complexa si profunda si adevarata consta in cuvinte” se inseala amarnic
pentru ca o iubire, ca si o fiinta, este caracterizata de/prin fapte si nu…cuvinte…cuvinte….cuvinte….,dupa care descoperi ca se ascunde cel mai mare caraghios… ! UN PACALICI ! pentru care nu mai poti simti decat o nemsurata, crestineasca MILA !
asta este diferenta dintre cei care-si construesc piedestale din cuvinte si OAMENII ADEVARATI :
UNII vor fi iubiti si dincolo de moarte pt ca asta inseamna pt fiecare dintre noi vesnicia A RAMANE IN MEMORIA CELOR DRAGI,iar ceilalticonfectionatiidincuvinte,COMPATIMITI ,pt ca iertarea ramane totusi unul din cele mai inaltatoare sentimente de care poate fi capabil muritorul.
eu una am fost pusa in situatia sa inteleg si sa iert unul din cei mai caraghiosi indivizi pe care mi-a fost dat sa intalnesc pana acum ,si ieri dupa ce l-am bocit la propriu pe STEFAN IORDACHE si l-am comparat cu UNII UNICI pacalicii din zilele si virtualul nostru ,m-am simtit strabatuta de-un sfant noroc ca DUMNEZEU nu mi-a luat mintile sa -mi pun avatare cu chip de adolescent , si sa ma transform in cea mai jalnica fiinta,facand declaratii PUBLICE de dragoste pe WEP,fiind casatorit/a si cu doi copii …
STEFAN IORDACHE nu ar fi fost capabil niciodata de asa lucruri ieftine la care se preteaza majoritatea cimpanzeilor zilelor noastre in timp ce la lumina zilei joaca rolul cetateanului, tatalui , sotului fidel, ideal, precum monstrul din Austria care in timp ce se “dadea” UNIC PERFECT ,cobora in fecare noapte in pivnita infecta din mintea lui bolnava si-si “iubea” fiica ,asteptand sa creasca si nepotii sa-i “iubeasca” si pe ei,considerand el,UNICUL, ca doar el este in masura …
DIn pacate e plin virtualul cu astfel de “barbati maturi adevarati ” de astfel de MONSTRI iar fiicele abia asteapta sa fie sechestrate in pivnite si violate de UNICI.
A inceput sa puta a canal acest virtual cu atatea iubiri adevarate pe WEP !
de aceea am simti nevoia sa le zic Celor carora li s-a parut chiar si o clipa ca as putea sa-i admir ,pretuiesc DOAR PENTRU cuvintele lor, ca : NU A FOST O DECAT O GRAVA CONFUZIE ! ! !
Eu nu pot dori decat iubind si eu nu pot iubi decat OAMENI ADEVARATI precum STEFAN IORDACHE chiar fara sa-mi scrie.
monstrilor asemanatori cu cel din Austria care sunt cei mai periculosi impostori ,jucand,si prost, in viata reala rolul de cetatean onorabil- confundand spiritualitatea cu partea dorsala dezvelita a falselor printese…,nu le pot spune INCA odata ca MI_E MILA DE EI !
asta pt toti cei care mi-au interpretat gresit cuvintele …
diferenta dintre iubirea traita si iubirea visata e aceeasi ca si dintre UN OM ADEVARAT si un …pacalici …
as da toate dimensiunile pentru o iubire ca a sotiei lui….si nici o hartie igienica pt toate cearsafurile de scrisori, de universuri de dragoste primite de la cimpanzeii cu avatar chip de adolescent de printesele nipone virtuale…
poti sa ma stergi daca te-ai suparat
iubirea mea pentru oamenii adevarati nu poate …fi stearsa….
ce-i virtual ca virtualul piere…
Trainicia ramane…
niciodata nu vom invata ca floarea, copacul, omul, nu sunt virtuale ci singura realitatea de care uitam sa ne bucuram impiedicati fiind de prea multa….amagire…pentru ca nu am invatat ca omul perfect este OMUL si nu zeul,ingerul,luceafarul…
STEFAN IORDACHE a iubit VIATA si OMUL si nu …himerele…
INCA…plang .
DUMNEZEU SA-L IERTE !
De: brindusa pe septembrie 15, 2008
la 12:43 pm
@brandusa
Tac. Sufar.
Exista durere insa aceasta Mare durere a pierderii unui OM ne face pe fiecare din noi s-o ascultam in LINISTE.
De ce oare pamantul de sub picioarele noastre este atat de solid si indiferent?
Este o intrebare doar pentru tine…pentru ,,aceeasi,,
De: PELERINUL pe septembrie 15, 2008
la 9:16 pm
Nu vom putea sti cat este de “indiferent Pamantul” decat “atunci”cand vom fi
AMANT! , ca doara Pamantul din noi este facut, si noi din EL, zamisliti.
nu !?
si cum nu ne REintoarcem de “acolo”decat sub O BOARE,fiecare o vom sti ,doar pentru noi…,ironia fiind : calcam in fiecare zi pe “fostele si viitoarele noastre suflete,pana vom calca …pe stele…
daca…
si da! durerea in starea ei pura ca ne parasesc REPERELE,AICI, este muta !
zgomotele si scancetele sunt pentru…unghiutele rupte…
iti multumesc ca mi-ai raspuns si nu mai esti suparat pe mine !
si totusi…ai fost una din putinele persoane carora le-am impartasit revolta mea…
revolta iscata de manjirea adevarului tocmai de aceia care ar trebui sa-l manghie doar cu privirea, slefuiasca-n suflet.adica …oamenii…
ca Pamantul si VAZDUHUL,
si pasarile si delfinii…nu stiu minti !
uneori ma intreb daca mi s-ar mai da o data sansa sa aleg intre a fi:un caine( siberian) dintr-o haita si un om intre oameni, ce as alege ? dar mai ales,
care ar fi diferenta ?
poate ipocrizia care-nfloreste-n toate anotimpurile si de care-mi este ACUM, atat si atat de sila ???
sau,poate,PACATUL ?
De: brindusa pe septembrie 16, 2008
la 12:26 am
Te rog sa-mi ingadui sa scriu cateva franturi de ganduri aici, pe pagina ta,pentru aceeasta neiertatoare Toamna, care ni l-a luat pe STEFAN IORDACHE .
CA FLACARI AVANTATE
ca flacari in vant
strabatem drumuri
in mana cu faclii aprinse din amurguri
iubim fara noima veac de praf si fum
carari strabatem visand petala de crin pe buza
orori nu le vedem in drum
ne spunem singuri ca fericirea nu-i obtuza
porti ferecate deschidem c-un zimbet doar
si talpa cerului atingem
cu o zbatere de ploape
sub care fericirea-i toata-n chip ascuns
si framantam pustiuri
si idealuri framantam
de parca gloria ne pandeste de aproape
s-apoi nu mai stim
de partea carei usi a vietii stam
pariuri punem pe nimic
si despicam fara de teama noaptea
zarile rascolite de trecerea noastra raman
vrajile nedezlegate le spargem cu soapta
mohorirea nisipului risipim cu o litera
in jurul nostru insasi eternitatea
se aduna in cerc
cind infloresc cactusii
si e nevoie doar de o singura
jumatate de clipa
desprinsa din icoana de lacrimi udata
sa ne putem privi staua noastra
cu ale cerului
laolalta
…
dar cind vine toamna
si D-zeu arunca-n noi
cu miros de gutui si culoare de must
unde inca mai fierb
serile de vara dulci
(mai ales una)
ceva ca o bruma de-ndoiala
se aseaza peste suflet
mai aprig ca un ger
ne arde si ne curma la pamant
elanul unul cite unul
si din avantul nostru catre cer
raman gutuile-n feresti
iar din faclii si din avant
ramane…
fumul
Multumesc !
Sa ai o toamna frumoasa dincolo de …grade.
De: brindusa pe septembrie 18, 2008
la 8:08 pm
Peste cateva zile incepe Toamna.
Nemilos a fost acest sfarsit de vara.
Sper sa fie o toamna calda si melodioasa, o toamna vivaldiana pentru toata lumea, inclusiv pentru unii ca noi.
Astept cu nerabdare acest echinox! Poate ne va aduce Pace,Toleranta si Echilibru.
IUBREA vine de la sine!
Eu iti multumesc!
De: PELERINUL pe septembrie 18, 2008
la 11:27 pm
…sunt iarba toamnei si iarna(-mi) e pe drum.
” Sunt istovit…
si-n tihna voi sa mor
Decit sa-l vad slavit pe ticalos
Iar pe sarman de risul tuturor
Sa vad tagaduit pe credincios
Pe vrednicul de cinste oropsit
Pe cel far de prihana pedepsit
Si pe femei batjocorite crunt
Si cel viteaz rapus de cel marunt
Si artele sub pintenul despot
Sa vad prostia doctor la destepti
Si adevarul vorba de netot
Si strimbul poruncindu-le la drepti
Ma uit scirbit la tot si…BUN RAMAS !
DAR DACA MOR
IUBIREA-MI CUI MI-O LAS ? ”
abia reintoarsa de pe malurile Timisului, traiesc o senzatie aproape de straniu: ma bucur ca prin moartea lui Stefan Iordache, am aflat ca tara asta nu-i pierduta de tot si, ca IUBIREA LUI, a avut cui ramane .
s-atunci, parca-l aud pe Vivaldi dar, mai ales, pe Tudor Gheorghe in a carui glas pe versurile lui Arghezi si secondat de viori pe ton inalt, nicio toamna nu pare mai adanca-n frumusetile ei,
mie ramanandu-ma…
“…niciodata toamna ….”
si ma (mai) bucur ca mi-ai scris, fiindca…
De: brindusa pe septembrie 23, 2008
la 11:36 pm
Pelerinule,
daca pana acum intram cu placere la tine pe pagina pt ca m-ai iertat, m-ai adoptat,ai sters vizitatorii si alte “lucruri” dovedindu-mi ca esti o fiinta minunata dincolo de nechip,de ceva timp am un motiv in plus:cu ajutorul tau am cunoscut-o pe Gabriela S. pe care o pretuiesc si respect.
daca o citeam pe ea prima nu mai faceam prostioarele pe care le-am facat sub impulsul zilei de 13…
da-mi voie sa scriu cateva cuvinte acum ,sub imperiul toamnei,trecand peste umbrele luminii si ajungand la ea…,tie,ei, celor pe care i-am suparat ,pe pagina ta .
dintre noi,
fiecare,macar o data-n viata, atingem acordurile celei mai frumoase simfonii cantata de insusi Dumnezeu intru-nceputuri:iubirea,cuvantul…
fiecare…ne visam zburand deasupra norilor,acoperisului lumii, valsand de mana ingerul nostru cu ingerul celuilalt…,cautand steaua ce-a rasarit acum un million de ani iar noi nu-I vedem decat lumina ce inca calatoreste…,
fiecare…ne intoarcem infranti de neraspunsurile lumii,de vesnicul conflict intre circumstante si nazuintele noastre,lacrimile curgand ca din ciutura sparta,jarul sangerand zapada, determinandu-ne sa spunem si sa facem lucruri pe care atat le vom regreta,pt ca absurdul(iubire-ura) nu are ratiune…,apoi,iar un gand schiopatand ca lumina-n toamna tarzie se apropie,asteapta umil,poticnindu-se…pana dispare…fara nume…
fiecare dintre noi a trait macar o singura data-n viata o nevinovata si dulce confuzie de melodia cantata in adancimea palmelor impreunate sub aceeasi stea…,pt ca, daca din iubire nu risipesti nimic, ea poate fi cuprinsa chiar si intr-o singura jumatate de clipa caci prin amintire te reintorci la/in ea, precum ramurile-n fiecare primavera-n mugur…iubirea nu trebuie inganata ci pana la tanguirea cenusii… traita,
asa cum spuneai, nici o vama nu ne poate vamui tandretea, doar noi avem posibilitatea sa o vamuim in inima celorlalti …pentru ca doar noua ni s-a dat clipa “..si pentru toate da-mi in schimb ….o clipa de iubire …” CE PRET ? !,si sarutul ,ce ne deosebeste de zei,statui…
fiecare dintre noi e inca un gand nespus “negociind” iubirea…
asa cum noaptea
din stea in stea
bea a soarelui dogoare
de peste ziua de vara
pamantul
racorindu-l
soarbe-mi
de pe buze dorinta
asa cum
lui Hiperion
nu i-a fost dat
printr-un sarut
intre noi
deasupra timpului
(incremenindu-ne)
incremenindu-l
pt tine,Gabriela si toti prietenii vostri,in aceasta superba zi de toamna…
De: brindusa pe octombrie 11, 2008
la 10:47 am
@brandusa
De: PELERINUL pe octombrie 13, 2008
la 12:55 am
Sa inteleg ca Hiperion mi-a trimis din Tabloul lui Mendeleev un “element” despre care nu se stie nimic decat ca …exista ? !
sau poate nu e decat… un zambet de luna plina ?!
dar tu Pelerinatule, cum te descurci cu atata adancime …de toamna, pt ca eu ,zilele astea , abia reusesc sa scobor in culorile-i de naluca , pe retina inimii, cuprinzand-o toata…
doar toamna ma intelege si mi-i aproape ca…nimeni…
mai ales cand vad ce fac dragii mei romani din revolutie prin INSTANTE…,televiziuni, ziare, bloguri….
s-atunci….”m-anchid in mine si tac /iau luna si o prefac/…intr-o dragoste mare”
pot ?
De: brindusa pe octombrie 16, 2008
la 12:13 pm
m-anchid = ma inchid, pt ca inceputul cuvantului nu se scrie cu i din a .
chiar daca la ultima intalnire ingerul meu mi-a promis ca ma iubeste la fel de mult ca pe D.D. ,adica doctorii in diacritice . . .
cu drag,
De: brindusa pe octombrie 16, 2008
la 5:06 pm
@brânduşa
Da! Da poti!
De: PELERINUL pe octombrie 17, 2008
la 11:23 am
mai era loc si de-o virgula.
De: PELERINUL pe octombrie 17, 2008
la 11:24 am
Draga Pelerinule,
De cand a murit Anca Parghel, m-am gandit pt prima oara ca, daca as fi stiut sa-mi fac blog, mi-as fi facut sa scriu despre ea asa, cu “gandurile mele diluate” (cum le numeau amuzandu-se “niste prietei”) si in nici un caz despre ce ma(nanc) si ce ma(.) toata ziua, cum fac aproape toti blogarii…
De aceea te implore nu te supara ca indraznesc iar sa scriu pe pagina ta cateva cuvinte pt spiritul lui Anca , pe care am cunoscut-o …
o fac pt ca este una din putinile pagini care INCA nu a fost cumparata si transformata in ‘pepeniera de electorasi tampiti”.
PENTRU ANCA PARGHEL
( “Cand eram copii, odata….” DOINA BADEA )
…erau doi copii atat de frumosi incat inviorau ,inmiresmau toata gara Burdujeniului cu veselia, muzica, iubirea, juramintele lor,atunci cand luau trenul spre Iesi,…
cine a tradat ?, mintit primul ?, de juramintele nu au fost tinute pana la moarte… , motiv necunoscut a acestui FINAL ?!
…poate ca juramintele ar trebuie facute pe termen determinat si…REINOITE….,
decat sa nu poata FIE DUSE fie, sa devina O POVARA, transformandu-l intr-un vesnic chinuit pe cel ce nu se poate dezlega de ele…
TI-AM DAT O SANSA , LUME !
ma intreb uneori
ce vei face lume fara mine
cu atata mirare de copil
vei fi mai vitregita
cine iti va consfinti notiunea
construind desavarsirea
si cine va mai fi atat de naiv
sa creada in/cu tainele tale
cu inima-i masurand nesfarsirea
crezan ca poate musca
doar intinzand mana
dintr-un colt de luna
si arunca dupa poftele ei
soarele
inconjurand pamantul
luandu-se la tranta
cu insasi bolta cereasca
si timpul
adunad
in notele stranse din pumni
infinitul
cine va mai mangaia
in fiecare dimineata
neobosind
cu genele-I culmile zarii
si se va juca
de mana cu pescarusii
pe pletele unduitoare ale marii
calatorind
rezemata de cerul din ea
in rochie de mireasa
si cheltuind
intr-o singura noapte de vara
toti banutii de argint
risipiti pe luciul apei
de luna generoasa
…………………
doar pe tine lume
n-am reusit sa te inteleg
de ce esti mereu flamanda
nefericirea celuilalt fiindu-ti hrana
proslavind minciuna si tradarea
murdarind sfanta clipa
aratand-o cu degetul
lume inconstient-o
eu stiu ca-ti vei continua spectacolul
si fara personajul meu
dar cand n-o sa mai ai alt naiv
piedica alunecarii
si-mi vei simti lipsa
caci va veni si ziua acea
eu voi fi trecut de mult
acele praguri fara de-noarcere …
povestind
despre sansa ce ti-am dat-o
lume
NEBUNO !
PENTRU TOTI CEI CE NE-U DARUIT SUFLETUL LOR !
Iar “NOI”, creere spalate in ultimii ani de “dalmatieni”, “patricieni”,”taricieni”, “becalieni”,”patapievicieni” “masteranti in ciocioline”,si alte astfel de specii aparute din extraterestre incubatoare (adica inca nu s-a descoperit sorgintea lor,dar cu siguranta NU apartin/e acestui pamant) cumparam bucurosi la un prêt pe care inconstienti INCA nu-l realizam: marimi si culori de organe genitale de pe toate drumurile ce le mancam pe painea cu euri, toata ziua, cu mic cu mare , noaptea nici nu mai spun…,
uitand sa-I pretuim IN VIATA, PE ADEVARATII ROMANI !!!
…dar, “Ne aruncam dupa…” , toate aratarile din mass-media, slugi pe viata patronilor ,sa scriem cersafuri de sterpe cuvinte ….
De: brindusa pe decembrie 7, 2008
la 12:27 pm
@brandusa
Daca vrei iţi pun la dispozitie acest blog unde am să-ti postez scrierile tale si o sa specific ca tu esti autoarea.
De: PELERINUL pe decembrie 7, 2008
la 2:01 pm
Nu ! NU ! NU !
NU VREAU !
NU e drept !
Tu esti cel care TREBUIE sa mai scrii !
Generozitatea ta -in cazul in care nu este o aluzie -, o s-o iau ca pe un frumos cadou de Mos Niculae .
s-apoi, tu nu vezi ca nici macar nu stiu sa scriu corect ? !
si , chiar daca as invata, la cat si cate se scrie….
doar imi vine si mie asa, uneori, om fiind…
sper ca a inteles omenirea ca nu din cauza “aparitiilor mele” nu mai scrii ,pt ca nu ai scris nici atunci cand nu am mai aparut , rugandu-te sa o faci …si eu tot am asteptat….si tot astept…si
iar si iar, iti multumesc !
si oricum, peste putin timp voi pleca pt mai multa vreme departe de lumea dezlantuita, adica :doar cer si…pamant , unde linia de orizont voi fi …chiar EU, PLECAND….
si oricum… NIMENI NU SCRIE CA TINE !
De: brindusa pe decembrie 7, 2008
la 6:57 pm
@brandusa
Mă copleşeşti!
Crezi că merit eu asemenea aprecieri?
Oricum iti mulţumesc
Să scriem fiecare câte un post, atunci când voim, poate aşa acest blog nu are să moară!
Hai să încercăm!
De: PELERINUL pe decembrie 7, 2008
la 10:21 pm
Ca dovada ca meriti aprecierile , in loc sa ma uit la “negocieri”, asteptam un semn !
O sa incerc sa-mi amintesc (desi nu o sa-mi fie deloc greu privind natura amintirii) despre cum imi faceam planuri tot anul : cati bani voi castiga cu uratul !
si daca o sa am timp,promit sa impartasesc blogului tau si celor care nu au trait astfel de emotii de neuitat, si nemaiantalnite-n zilele noastre sau in alte meleaguri…cum umblam singura cateva sate…pentru banii de cheltuiala pe tot anul viitor .
ar trebuie sa ia aminte si altii … de atunci am invatat cum sa cheltuie banii munciti .
si aveam vre-o sapte anisori.
esti mai generos decat luna cand se ascunde dupa nori ..
de eclipsa nici nu mai spun….
o saptamana frumoasa !
De: brindusa pe decembrie 7, 2008
la 11:12 pm
@brandusa
Iti multumesc.
De: PELERINUL pe decembrie 7, 2008
la 11:27 pm
” Hai sa incercam !”
Soare si DEZ onoare…
Astazi, am fost la Giurgiu si m-a insotit tot drumul dus-intors acelasi dar, un altfel de SOARE.
mai mult decat daruitor unilateral (noi fiind vesnic nerecunoscatori…), reflectat in toata splendoarea pamantului, pana si in cioburile de scticla ce se credeau o clipa, diamant.
incat, mi-a venit sa cred ca de langa El, imi zambeste Anca…facandu-ma sa ma simt atat de aproape de spiritul ei, si…
atat de departe de locul unde clanurile acestui spatiu mioritic sfideaza orice limita ….
daca ar fi fost in Japonia ,clanul pierdant si-ar fi facut harackiri si nu s-ar fi pupat ca “ai nostri” (cu tot cu cei pe care i-au folosit pe post de catei si le-au ordonat sa arunce cu toate spurcaciunile in… ceilalti, adica MASS-MEDIA ) in bot si in …, luandu-se de mana “CA FRATII-MOSTENITORI”, spre…BANII PUBLICI !!!
si peste “NOI “care…
atat de repede murim,
cu fruntea-i ganditoare
de atata DEZ onoare
…………..atata SOARE !
pentru tine, pentru Anca, si pentru toti cititorii tai intr-o zi cu SOARE , urmatoarele versuri :
“Murim… ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
NOI, CARE ASA DE REPEDE MURIM.”
De: brindusa pe decembrie 9, 2008
la 4:58 pm
Draga Pelerinule ,
in comentariul meu din data de 16 septembrie 2008, a “APARUT O GRESEALA”, in sensul ca, in loc de litera “P” de la “VOM FI PAMANT ! ” , apare o iconita care, nu a fost “acolo” in momentul cand am postat comentariul…
Te rog din suflet, cand o sa ai timp , sa o “repari ” !
Mi-a fost atrasa atentia , astazi, de catre prietenul meu .
MULTUMESC !
si
UN AN MAI BUN !!!
De: brindusa pe ianuarie 15, 2009
la 3:53 pm