Posted by: PELERINUL | februarie 25, 2008

CONDOLEANTE !

   Condoleante ! Si  chiar  sincere  condoleante ! Suntem  alaturi  de  tine [ pana  cand ?] .

   Nu  vad  pentru  ce  ne-am  osteni  sa  ascultam  condoleante ?  Cine  ne  poate  consola  pentru  pierderea  fiintei  iubite ? Exista  lucruri  pe  care  le  putem  uita  si  altele  pe  care  ne  este  tare  greu  s-o  facem . Incet , putin  cate  putin , totul  devine  din  ce  in  ce  mai  dificil   in  felul  de   a  intelege , ca  viata  se  rezuma  la  dor ,  un  DOR  PERMANENT ! [ vorbesc  despre  uitare ]

   Iata  un  raspuns  posibil  pentru  ,,o  fantoma “.

Responses

asa este, disparitia persoanei iubite este o pierdere de neinlocui…o pierdere ce cuvintele nu inlocuiesc….condoleantele par superficiale…picaturi in ocean…..
si totusi…..cuvintele sunt acolo…trec pe langa noi ca printr-un vis…si nu dam importanta…
mai sunt persoane dragi pe langa noi?!…
mai sunt!
pierderea lor ar fi indiferenta pe langa cea a jumatatii pierdute…?!… nu cred…
daca totul se rezum ma un dor nebun…la un grafic al uitari….la o subjugare a memoriei….se pierde notiunea timpului…si spatiului….ar insemna ca viata nu merita traita in continuare…sau ca tot ce urmeaza dupa fericire e amar si nu merita trait…
filozofic, teoretic, practic si teologic…nimic din ce am scris nu e coerent….nimic din ce am scris nu se incadreaza in toate campurile…
dar oare nu asa e viata?!…
ce stiu eu, sunt doar o umila fantoma…eu am trecut pe langa ea…

Condoleanţe…, în asta suntem singuri. Cuvintele sună goale. Numai Sufletele comunică cu adevărat, şi asta fără cuvinte.

@ o fantoma
Viata este un dar [ minunat ] si ca orice dar primit trebuie sa fie pretuit [ inteles ] ca actiune a Daruitorului si pastrat de noi peregrinii pe acest taram .

@George
Minunat ! Este singura comunicare unde cuvintele sunt de prisos .

Leave a response

Your response:

Categorii