Condoleante ! Si chiar sincere condoleante ! Suntem alaturi de tine [ pana cand ?] .
Nu vad pentru ce ne-am osteni sa ascultam condoleante ? Cine ne poate consola pentru pierderea fiintei iubite ? Exista lucruri pe care le putem uita si altele pe care ne este tare greu s-o facem . Incet , putin cate putin , totul devine din ce in ce mai dificil in felul de a intelege , ca viata se rezuma la dor , un DOR PERMANENT ! [ vorbesc despre uitare ]
Iata un raspuns posibil pentru ,,o fantoma “.
asa este, disparitia persoanei iubite este o pierdere de neinlocui…o pierdere ce cuvintele nu inlocuiesc….condoleantele par superficiale…picaturi in ocean…..
si totusi…..cuvintele sunt acolo…trec pe langa noi ca printr-un vis…si nu dam importanta…
mai sunt persoane dragi pe langa noi?!…
mai sunt!
pierderea lor ar fi indiferenta pe langa cea a jumatatii pierdute…?!… nu cred…
daca totul se rezum ma un dor nebun…la un grafic al uitari….la o subjugare a memoriei….se pierde notiunea timpului…si spatiului….ar insemna ca viata nu merita traita in continuare…sau ca tot ce urmeaza dupa fericire e amar si nu merita trait…
filozofic, teoretic, practic si teologic…nimic din ce am scris nu e coerent….nimic din ce am scris nu se incadreaza in toate campurile…
dar oare nu asa e viata?!…
ce stiu eu, sunt doar o umila fantoma…eu am trecut pe langa ea…
De: o fantoma pe februarie 26, 2008
la 8:49 am
Condoleanţe…, în asta suntem singuri. Cuvintele sună goale. Numai Sufletele comunică cu adevărat, şi asta fără cuvinte.
De: George Gross pe februarie 26, 2008
la 9:37 pm
@ o fantoma
Viata este un dar [ minunat ] si ca orice dar primit trebuie sa fie pretuit [ inteles ] ca actiune a Daruitorului si pastrat de noi peregrinii pe acest taram .
De: PELERINUL pe februarie 27, 2008
la 11:11 am
@George
Minunat ! Este singura comunicare unde cuvintele sunt de prisos .
De: PELERINUL pe februarie 27, 2008
la 11:13 am