In fiecare zi ma petrec cu cei pe care-i cunosc . Nu ne salutam . Ne prefacem ca nu ne stim .

Pentru ca azi este sambata [ prima zi dupa moarte ] si am cutezat sa-mi dau jos masca , toti ma saluta cu respect , intelegand ca eu sunt singurul [ un fel de pastor ] ce detin secretul drumului cel mai scurt intre nastere si moarte : VIATA . Unii ma admira altii … ma invidiaza !

Eu insa beau , ma-npleticesc si-l prelungesc [ DRUMUL ] mergand in zigzag , jucand un fel de sotron desenat ca un sir [ limitat de infinit ] de litere ,,Z” puse cap la cap .

Nu stiu nimic despre mine , nu ma mai chinuiti cu intrebarile voastre . Nu stiu nici macar daca mai sunt viu printre florile deja moarte .

Tot ce insa inca simt este o mana rece , foarte rece , ce-mi mangaie fruntea-mi mult mai rece .