Pelerinul scrie pe nisip : In sufletul Noi Pelerinului este mereu primavara !
Eu Pelerinul imi ridic privirea spre cer si ma pierd in tine ca o picatura de apa intr-un ocean . In aceasta uniune intensa , inseparabila in flux si reflux , mangaiem impreuna aisbergurile [ copiii iernii vesnice ] mutandu-le din tinuturile linistii in tinuturile umbrelor .
Pelerinul scrie pe nisip . Valul sterge literele ca un burete tabla neagra . VALNISIPUL isi rade de Pelerin . Cand marea se retrage Pelerinul zambeste si continua sa scrie : Sunt in pace cu gandurile mele !
Aceste cuvinte intrate in memoria grauntelui de nisip suna ca o sentinta la Clepsidra .
Noi Pelerinul nu glumeste ! Oricand poate , daca vrea , sa fie dramuitor de nisip de Clepsidra , un fel de poarta stramta !
Gînduri în Eternitatea Păcii Lăuntrice
În Clepsidra Timpului Nemuritor
De-a Pururi Bucură Sufletele Noastre
Cu Armonia-ţi Interioară Exteriorizată
By: George Gross on februarie 17, 2008
at 4:19 pm
@George
Impecabil in comportament si atitudine , pur … imi pari asfel o menora intruchipand intelepciunea .
By: PELERINUL on februarie 17, 2008
at 5:04 pm
Pelerinul asta … dupa cum apare el in litografie, hm ! pare un revolutionar. Parca acusi cobori de la culmile PSD. Dar cind te uiti asa la el… mai de aproape… parca ar fi Mircea Geoana, dupa confruntarea asta recenta cu A.Nastase ! E la fel de smiorcait si nedumerit!
By: diogene73 on februarie 17, 2008
at 7:37 pm
dramuind sufletul nisipului
aburul
sufletul norului
arsita
sufletul
desertului
inca(ne)lacrimat/a
inca(ne)potopit/a
preamarind
iubirea
inca
(ne)dramuita
in mai putin de 24 de ore, strabaterea bucuriei
1)aseara “calauza” , (2)acum ,scrierea ta .
te inteleg…
a dramui nisipul e ca si cum a(-i) sta de veghe, nu…in lanul de…ci, desartaciunii…
cu drag, fiintei tale…
drag, de la drag al dorului de-a mai iubi un suflet pur, precum, dragul de-a mangaia un crestet de copil, ce nu (mai)vrem… sa creasca, si nu…
cui nu-i dor, de (un) asa drag ? !
By: brindusa on februarie 17, 2008
at 10:08 pm
Cat de aproape [imi ] esti !
Lacrimile sacre inunda sufletul , adica desertul .
By: PELERINUL on februarie 17, 2008
at 10:23 pm
Nisipul – aceasta roca sedimentara neconsolidata care sterge urmele scrise de pelerinul nostru, in apa si in val se pierd cuvintele lui Poseidon insa valul si apa sunt ale lui pe veci – asa cum elementele sunt ale Orientului pentru eternitate.
By: Sky on februarie 19, 2008
at 2:02 pm