M-am trezit c-un gust amar in gura . Mereu mi se-ntampla atunci cand visez o brandusa de primavara . Inca un comentariu . Brandusa ma imbie cu potiunea ei , preparata poate din brandusa de toamna . Nebunia creste . Intrebari si suferinte . Suferinte peste tot . Dimineata si seara , seara si dimineata ma simt mic , descoperit , PRINS in vartej pana cand numar de sapte ori cate sapte PRIMUL STRIGAT [ al sangelui ].
Intrebarile sunt asternute pe masa de joc ca niste carti etalate cu fata-n jos . Zilnic savarsesc ritualul de-ntoarce cinci carti . Ce mi-o fi harazit azi ?
Iata :
- prima : alba
- castel de vant si nisip
- o inima
- o alta inima
- ultima : inima contra inima
Ies in oras . Arborii plang in turturi . Impudici vapori ai unui domn decent surprins in boscheti de claxoane . Nu pentru el claxone , faruri aprinse si prosoape ci pentru cel ce si-a facut timp pentru a muri . Tot stau si ma gandesc la ultima carte intoarsa , acea INIMA CONTRA INIMA . Putin conteaza ca altii mor . Ajung sa ma pierd anonim in mijlocul anonimilor . Incerc deja sa fiu un pic invingatorul citadin si chiar reusesc sa-i fac pe cei din jurul meu sa si creada . Ma reconfortez .
Inima contra inima [ ,, vanataie pentru vanataie '' ] cata risipa , cata nebunie !
Postat in Necategorizate | Tags: anonimul, colchium automnale, crocus heuffelianus, inima, invingator, licoare, nebunie, potiune, vanataie, vartej