Ura ! Suntem surzi !

Ura ! Suntem orbi !

Adulti in hibernare . Am tradat spiritul marii , noi poporul surd , noi poporul orb , noi poporul ignorant si amnezic .

Noi Pelerinul sunt bine . Liber ca o pasare , ma bizui pe vant [ care mi-a devenit tovaras de pelerinaj ] . Voi stiti ca nenorocul care-mi purta uratul m-a parasit ? Ce-ntrebare ! Bineinteles ca stiti . Doar vroiam sa va amintesc cat sunt de singur in actiunea mea , in lupta mea de a strivi vidul .

Noaptea , obosit [ istovit ] , la capatul unei zile lugubre incerc sa ma retrag din taramul fiintarii mele in cochilia ta . Astept insa noaptea pentru a aprinde stelele si-mi vine s-atarn fiecare gand al zilei intre ieri si azi la uscat… de cateo stea .

Si apoi te iubesc [ este o declaratie si nu o actiune ] ! Vezi tu , marea urla la mine pentru ca n-o mai ascult dar eu sunt nisip nascut si nu nisip cernut . Jubilatia de-a fi , acest orgolios EU SUNT… bobul de nisip spalat pe care un capriciu de vant il arunca-n urmatorul val al mariii care-i rau de mare , o mare trezita din somnul ei albastru . Privesc in zare linia vietii , imensa si vida si-n spatele ei , in ultimului val , ma scufund spre tine , in cochilia ta , sa nastem timpul pierdut intocmai ca si pe-o perla a uitarii .

Imperturbabil lasand tristetea la portile mortii [ tarmului ] trec cu bine frontiera noptii si incetez subit aceasta alternanta de-o zi trista si una asa si asa [ sa spunem fericita ] , acest joc pervers . Ma transform in nestemata , ramanand acelasi .

IUBITI-MA ! Am pupilele fixate deja pe un sirag de perle . Siragul unei efemere umbre de viata devorata de iluzia de-a fi CEA MAI FRUMOASA !