La  linia  orizontului,  invalmasite  puncte  insangerate  de  pasari  si  petale, parca  prinse intr-o  spirala  matematica [ logaritmica ] a  unui  dans  macabru, jinduiesc  la  nemurire .

       El  canta, ea  plange

       Buchet  de  fericire

       In  lanul  de  grau. 

  Lovit, lovit  fara-ncetare. Lovit, lovit violent…pentru  ca  tu  o  iubesti  si  ea  stie  acest  lucru, pentru  ca  in  fata  indiferentei  ei… tu  esti  demn.

 Lovit, lovit  foarte  tare. Lovit, lovit  foarte  repede  ca  o muscatura  de  vipera…spre  inveninarea  sufletului  tau, pentru  ca  atunci  cand  ai  s-o  privesti…trupul  tau  sa  piara.

  Tie, cele-i  ce-l  privesti de  sus, iti spun  ca  atunci  cand  tu  l-ai  prins  de  mana… a  fost  inceputul  sfarsitului  pentru  tine.     

Astazi , cand nimic nu mai pot schimba , nu pot decat sa iert si sa merg inainte . Sa merg inainte fara sa ma mai gandesc . Sa uit . Sa uit aceasta zi fara tine, fara noi !

Mintea mea in berna si-a regasit serenitatea aici la VAMA, unde marea pare a fi cazuta in stare letargica.

Inchid ochii si simt in nari si-n gat sarat .

Ziua cand ne-am iubit … Noaptea cand am cazut din inima ta ! Reflectez la faptul ca sunt pierdut. Ti-ai luat zborul iar eu am ramas singur ca un copil caruia lumea-i intoarce spatele .

In noptile mele fara tine, privesc filmul in negru si alb al iubirii noastre.

Eu te vad. Iti tii mainile pe pantec. Ma ridic si te urmez in mare. Abia daca atingem fundul. Noi suntem in valuri. Totul este frumos ! Ne pierdem formele. Te privesc. Uitasem cat esti de frumoasa ! Te privesc ca pe un cadou al cerurilor . Nu pun nicio-ntrebare. Desi atat de aproape-mi esti, te simt deja departe.

Mi-e frig.

Doi ani trecuti in care tu mi-ai fost viata !

Abia daca realizez ca m-ai parasit. Fara sfarsit, fara limita, aceasta realitate ma umple de dezgust .

Aici pe plaja de la Vama Veche, desert al uitarii si parasirii ma-ntreb :

O fiinta are nevoie de tandrete in fiecare zi ?

Arunc navodul peste bolta cereasca ca sa prind toate stelele , printre care esti si tu IUBIREA mea . Numai asa, o zi intreaga pentru mine si tine , sa am timp sa-ti spun cat de mult te iubesc .

Va fi o iubire de-o zi ,cat o iubire eterna .

Rece si delicat parfum pe plaja amintirilor ! Pe nisipul de la Vama, aceleasi urme de pasi de altadata . Un bob de sare , un strop de mare imi atinge obrazul ca-n sarut .

La altar , dansand pe carbunii inca nestinsi , ma-nalt in rugaciune . Dorintele se evapora in rotocoale de fum de tigare , in timp ce mainile mele sunt preocupate sa-ti mangaie absenta .

Fara sa-i pese de sufletul meu cersetor, trupul peregrinului imi digera trecutul .

O alchimie a pasarii de foc pentru mai multa lumina , pentru o iubire ce simt ca renaste din cenusa propriei noastre iubiri .

Ploua vertical . Cu gandul la tine dansez in ploaie, in timp ce o umbra de corb se furiseaza sub genele mele abia intredeschise spre lumina [ adica spre tine ] .

Zi de primavara [ insa in inima e inca iarna ] . Gandesc intru Vama ! Vama vaduvelor bucuroase .

Pe o axa de la - infinit la + infinit ma intreb : Cat am pierdut ? sau Cat a mai ramas ?

Mi-e chiar dor de poiana branduselor .

Ploaie si vant ! Eu si umbrela mea suntem dati peste cap .

Palarie neagra, lentile si mai negre. Manta alba, un baston si mai alb in mana dreapta [cu stanga ma tin de lesa cainelui] .

In aceasta dimineata drumul meu este la fel de-ngust ca din totdeauna . Ma aflu-n treaba, in plimbare pe bulevard. Cautand bordura, lovesc fara sa vreau gleznele trecatorilor neatenti .

Ce culoare au ochii tai, straino ?

Sunet de violoncel sfasie linistea.

Dansand si cantand in ploaie radioactiva, petalele de cires imbraca gazonul crud, pentru nuntirea margaritarelor.

Un maestru nebun picteaza urechi pe ziduri … Un vernisaj sub titlul: Zidurile au urechi !

Un Daniel ce nu mai are nimic de pierdut, prosternat in fata leoaicei cu chip de inger. Felina surade pentru ca nefericitul sa-i aprecieze ascutisul coltilor, la adevarata lor valoare.

Colerica, iritata si ostila aceasta noua primavara .

Orizont vaporos. Focul iese din mare. Virtuoase maici [surori reci], inegal bronzate, inainteaza in apa [aici la Vama] spre deliciul pescarilor barbosi.

Veniti din noapte

Visand la fructul oprit

Ne pierdem nordul.

Plaja se-anima. Lumea vivaldiana de la Vama se-ndreapta impasibila spre valuri; intre timp, trupurile noastre [tandru unite-n iubire] sunt acoperite de alge, scoici si nisipuri.

M-ai atins, m-ai imbratisat, m-ai iubit si ai reinviat pasiunea in mine.

Aceasta dragoste nu este decat un vis.

In ultimul moment am prins trenul care o sa ma duca departe … Cat mai departe de ochii tai, de surasul tau si de mainile tale.

Vantul vocii tale seamana in inima mea cuvinte triste [seminte viguroase], astazi cand raul a substituit fericirea .

Am gasit in pelerinajul meu un om care ma-ntelegea, un suflet incantator. As fi dorit sa fiu barbatul [pelerinul] care sa-i reaprinda flacara aproape stinsa a inimii sale atat de pure …

Pentru un moment, mi-am inchpuit ca aceasta personalitate atat de puternica, inzestrata cu o vointa fara limita si fara lege [pamanteasca] este EDENUL meu. Am crezut ca buchetul de fericire, brodat de ea pe opalul diminetelor mele, isi va pastra mereu culoarea florii mele preferate. Sufletul meu, atras irezistibil inspre ea, astepta cu fiecare bataie a inimii tacerea ei sa strige: Tu esti cel ce ma-nplineste atat de bine! Singura mea dorinta in noapte de IUBIRE este sa raman captiva in bratele tale si la lumina unei singure lumini ochii nostri sa scanteieze fericire, intocmai ca si amnarul! Inchide ochii pentru o clipa pelerinule, dupa care … vino sa-mi furi gandurile!

Valurile marii urlau la mine cu tipat de pescarus.

Tu esti in fata mea, intind mana ca sa te-ating dar nu intalnesc decat golul [vidul] .

Iti strig numele tau, sonor ca si-un blazon, dar nu primesc decat ecoul. Absenta ta … inima mi-o strange.

Intr-o singura clipa…cat de departe ai plecat! Mult prea departe de mine! Doar gandurile mele te-ar mai putea ajunge.

Gura ta pe buzele mele, privirea ta in ochii mei, numele tau in capul meu …Tu esti gravata acum in mine.

Eu, pelerin si peregrin, nu mai am nicio-ndoiala. Acum sunt sigur, ca esti o parte din mine, pe care mereu as fi vrut sa o cunosc. Inainte de tine simteam ca ceva-mi lipseste. Nu stiam ce. Acum stiu. In toti acesti ani … erai tu floarea mea rara si pretioasa, pe care am s-o pastrez vie in gradina mea secreta.

Dimineata se-apropie. Bucuria si tristetea sunt inseparabile. Ele sunt, ele traiesc impreuna si daca una se-aseaza cu mine la masa, cealalta se acomodeaza-n pat.

Pelerinul este in realitate o balanta ce are pe talerul stang tristetile si pe celalat bucuriile sale. Pentru a ramane in echilibru [precar] are nevoie de indiferenta si nechibzuinta ta.

Din liniste se-asterne speranta … Miroase deja a lemn de tuia.

In ochii tai ma pierd si ma descopar. Tu nu esti decat noptile mele albe si zilele mele negre.

Gratie tie, cu tine … Si pentru tine!

  Nu  ne-a  mai  ramas  atat  de  mult  timp  si  inca  nu  ne-am  iubit  destul .  Putin  cate  putin  ai  ocupat  in  biata  mea  inima  un  loc  imens .

  In  curand  filonul  de  aur  al  amicitiei  noastre  se  va  epuiza  si  dupa  cum  desigur  stii … eu  sunt  nevoita  sa  plec .

  Tarziu , prea  tarziu  iti  spun  tie  [ singurul  si  pentru  totdeauna  cel  mai  bun  prieten ] : TE-AM  IUBIT , TE  IUBESC  si  TE  VOI… si  stiu  ca  nu  ma  vei  uita  niciodata ! Mereu  eu  in  gandurile  tale .

  Acum ,  cand  mai  am  atat  de  putin  pana  la  Hotar , absenta  ta  pentru  mine  este  insuportabila ,insuportabila  pentru  ca  nu  am  sa  te  mai  pot  revedea . Chiar  daca  viata  este  dura  Tu  imi  dadeai  gustul  vietii .

  Indreptandu-ma  spre  groapa  comuna , GROAPA  COMUNA  A  TIMPULUI , strig  cu  ultimile  mele  puteri [ greu  adunate ] : Te  iubesc ,  Te  iubesc , Te  iubesc  si  INCA  prea  putin  si  atunci  inca  o  data  Te  iubesc , pentru  ca , iata , am  ajuns  deja .

       Sufletul-mi   are  acum  culoarea  numelui  meu !

  P.S.   Mi-am  scris  toate  necazurile  pe  nisipul  plajei  noastre . O  mana  de  mare , mana  ta , mi  le-a  sters  daruindu-mi  in  schimb  o  piatra  pe  care  sa  gravez  :  BUCURIA  de  a  te  fi-ntalnit !

       Aceeasi.